Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg - puzzle-uri online

Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg

Palatul de Iarnă (în rusă Зи́мний дворе́ц Zimni dvorets; pronunție rusă: [ˈzʲimnʲɪj dvɐˈrʲɛts]) din Sankt Petersburg, Rusia, a fost reședința oficială a monarhilor ruși în perioada 1732-1917. Situat între Cheiul Palatului și Piața Palatului, aproape de locul primului palat de iarnă al lui Petru cel Mare, actualul (al patrulea) Palat de Iarnă a fost construit și modificat aproape continuu între sfârșitul anilor 1730 și 1837, când a fost deteriorat grav de un incendiu și reconstruit imediat. Asaltul palatului din 1917 așa cum este descris în picturile sovietice și în filmul Octombrie (1927) al lui Eisenstein a devenit un simbol reprezentativ al Revoluției Ruse.

Palatul a fost construit la o scară monumentală care era destinată să evidențieze puterea Rusiei Imperiale. Țarul domnea din acest palat peste un teritoriu de peste 22,4 milioane de km pătrați (aproape 1/6 din suprafața globului) și peste o populație de 125 de milioane de supuși pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. El a fost proiectat de mai mulți arhitecți, mai ales Bartolomeo Rastrelli, în ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca stilul baroc elisabetan. Palatul vopsit în culorile verde și alb are forma unui dreptunghi alungit, iar fațada principală are 250 de metri lungime și 30 de metri înălțime. Palatul de Iarnă a fost prevăzut să conțină 1.786 uși, 1.945 ferestre, 1.500 de camere și 117 scări. Afectat de un incendiu devastator, palatul a fost reconstruit în 1837, dar în timp ce exteriorul a rămas neschimbat, o mare parte din interior a fost reproiectat într-o varietate de stiluri, făcând ca palatul să fie descris ca un „palat din secolul al XIX-lea, inspirat de un model în stil rococo”.În 1905 a avut loc masacrul din Duminica însângerată atunci când demonstranții au mărșăluit spre Palatul de Iarnă, dar familia imperială locuia retrasă la acel moment în Palatul Alexandru de la Țarskoe Selo și revenea la Palatul de Iarnă numai cu ocazia ceremoniilor oficiale de stat. În urma Revoluției din februarie din 1917, palatul a fost pentru scurt timp sediul Guvernului Provizoriu Rus, condus de Aleksandr Kerenski. Mai târziu, în același an, palatul a fost luat cu asalt de un detașament de soldați și marinari ai Armatei Roșii — un moment definitoriu în procesul de formare al statului sovietic. Cramele palatului au fost jefuite și golite timp de o lună în această perioadă tulbure ce a fost descrisă ulterior drept „cea mai mare mahmureală din istorie”. Astăzi, palatul este restaurat și face parte din complexul de clădiri al Muzeului Ermitaj.