Primate
Primatele (din latinescul primat-, de la primus „prim”, „prim rang”) sunt un ordin al mamiferelor placentare de care aparțin oamenii și rudele lor cele mai apropiate. Primatele au apărut în urmă cu 85-55 milioane de ani, mai întâi ca mici mamifere de uscat, care s-au adaptat pentru a trăi în copacii din pădurile tropicale: multe caracteristici ale primatelor reprezintă adaptări la viața în acest mediu provocator, incluzând creierul mare, acuitatea vizuală, percepția culorilor, o centură scapulară care permite un grad mare de mișcare din articulația umărului și mâini îndemânatice. Gama de dimensiuni a primatelor variază de la aproximativ 30 de grame pentru lemurii șoareci până la 200 kg pentru gorila estică. Există 190–448 de specii de primate vii, în funcție de clasificarea utilizată. Noi specii de primate continuă să fie descoperite: peste 25 de specii au fost descrise în anii 2000 și 11 din 2010.
Primatele sunt împărțite în două subordine: Strepsirrhini (lit. „nas umed”) și Haplorrhini (lit. „nas uscat”). Strepsirhinele includ lemurieni, Galagidae și Lorisidae, în timp ce haplorhinele includ tarsiiforme și simieni (maimuțe antropoide și maimuțe). Mai departe simieni pot fi clasificați în platirinieni (maimuțele din Lumea Nouă) și catarinieni, care sunt maimuțele din Lumea Veche și maimuțele mari (inclusiv oamenii). Cu patruzeci de milioane de ani în urmă, simienii din Africa au migrat în America de Sud, ceea ce a dat naștere celor cinci familii de maimuțe din Lumea Nouă. Simienii rămași s-au împărțit în maimuțe antropoide (Hominoidea) și maimuțe din Lumea Veche (Cercopithecoidea) acum aproximativ douăzeci și cinci de milioane de ani.
Primatele au creiere mari (în raport cu mărimea corpului) în comparație cu alte mamifere, precum și o dependență crescută de acuitatea vizuală în detrimentul simțului mirosului, care este sistemul senzorial dominant la majoritatea mamiferelor. Aceste caracteristici sunt mai dezvoltate la maimuțe și maimuțe antropoide și, în mod vizibil, mai puțin la lorisidae și lemurieni. Unele primate sunt tricromate, cu trei canale independente pentru transmiterea informațiilor despre culoare. Cu excepția maimuțelor mari, primatele au cozi. Majoritatea primatelor au și degetele mari opozabile. Multe specii sunt dimorfice sexual; printre diferențe se numără masa musculară, distribuția grăsimii, lățimea pelviană, dimensiunea caninilor, distribuția părului și colorarea. Primatele au rate de dezvoltare mai mici decât alte mamifere de dimensiuni similare, ajung la maturitate mai târziu și au o durată de viață mai lungă. În funcție de specie, adulții pot trăi în singurătate, în perechi sau în grupuri de până la sute de membri. Unele primate, inclusiv gorilele, oamenii și babuinii, sunt mai degrabă terestre decât arboricole, dar toate speciile au adaptări pentru cățărare. Printre tehnicile locomoției arboricole folosite se numără saltul din copac în copac și legănatul între ramurile copacilor; tehnicile de locomoție terestră includ mersul pe două membre (poziție bipedă) și mersul modificat pe patru membre.
Primatele sunt printre cele mai sociale animale, formând perechi sau grupuri familiale, haremuri uni-masculine și grupuri multi-masculine / multi-feminine. Primatele non-umane au cel puțin patru tipuri de sisteme sociale, multe definite de cantitatea de mișcare a femeilor adolescente între grupuri. Majoritatea speciilor de primate rămân cel puțin parțial arboricole; excepțiile sunt: oamenii, unele maimuțe antropoide și babuinii, care au părăsit copacii pentru uscat și acum locuiesc toate continentele.
Interacțiunile strânse între oameni și primatele non-umane pot crea oportunități pentru transmiterea bolilor zoonozice, în special a bolilor virale, inclusiv herpes, rujeolă, ebola, rabie și hepatită. Mii de primate non-umane sunt utilizate în cercetări din întreaga lume datorită asemănării lor psihologice și fiziologice cu oamenii. Aproximativ 60% din speciile de primate sunt amenințate cu extincția. Amenințările obișnuite includ defrișările, fragmentarea pădurilor, vânătoarea de primate pentru utilizare în tratamente, ca animale de companie și pentru hrană. Dispariția pe scară largă a pădurilor tropicale pentru agricultură amenință cel mai mult primatele.
