Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate).Uneori sexualitatea se asociază cu senzația apropierii reciproce la nivel de sentiment intim între partenerii sexuali numiți și parteneri romantici (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală).
Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor” de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințate pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).
